După 26 de ani de chin

După numai o lună şi trei săptămâni de terapie, piteşteanca a uitat de durerile infernale cu care s-a luptat jumătate din viaţă
Greu de crezut cum un om s-a luptat cu suferinţe fizice cumplite vreme de 26 de ani. La fel de greu de crezut este şi faptul că o femeie, ajunsă acum la 52 de ani, a dus pe picioare afecţiuni de sănătate extrem de grave, fără să lipsească o zi de la serviciu. Este povestea Liviei Ştefănescu, o mamă şi o soţie care a stat alături de familia sa şi a susţinut-o, deşi în corpul său, întreg sistemul osos, dar şi majoritatea organelor erau bolnave.
A stat anchilozată timp de opt luni

Livia Ştefănescu locuieşte în Piteşti şi este economist, meserie pe care a practicat-o întotdeauna cu mult devotament. Aşa după cum povesteşte chiar ea, nu există parte din corp care să nu fi durut-o, iar ori de câte ori scăpa de vreuna dintre afecţiunile de sănătate, se trezea cu altele. „La 26 de ani am anchilozat prima dată. La început mi-a înţepenit mâna dreaptă şi am ajuns în scurt timp să nu mai pot ridica braţul. Apoi, mi-a anchilozat şi piciorul. Am avut patru crize dintr-acestea de anchilozare, ultima dată m-a ţinut şi opt luni. Nu există medicament antiinfla­mator pe care să nu îl fi luat, însă acestea nu mai aveau niciun efect. Am fost prin toţi medicii, fără rezultat, nimeni nu putea să îmi spună ce am”, rememorează economista.
„În ultimii 15 ani, am fost numai prin medici”
Femeia a trăit foarte mulţi ani cu dureri cumplite de cap şi dantură. A avut probleme renale, glandă polinodulară cu noduli şi chisturi cu lichid, nevralgie trigemeni, coxartroză pe ambele picioare şi mai multe afecţiuni ale coloanei. Foarte multe afecţiuni. „Durerile de ochi, nas şi gât erau insuportabile, simţeam că îmi ies ochii din orbite, că îmi ies dinţii şi că mi se zdrobeşte tot capul. Luam pastile tot timpul, mergeam la fizioterapie, am fost prin toţi medicii. Mă reparam la una şi mă stricam la trei. Din pricina medicamentelor, mi-am distrus şi stomacul, mi-a scăzut şi imunitatea… Cred că în ultimii 15 ani am fost numai prin medici”, povesteşte Livia Ştefănescu.
Familia se săturase să o vadă suferind
De parcă nu ar fi fost de ajuns problemele de sănătate, după ani de zile de chin au apărut şi nemulţumirile în familie. Soţul Liviei se săturase să îşi vadă mereu nevasta bolnavă şi suferindă, astfel că nu a mai durat mult până când femeia a ajuns la un pas de depresie. „Vă imaginaţi că, văzându-mă mereu bolnavă, am reuşit să stresez şi familia. Mereu mi se punea întrebarea «Iar eşti bolnavă?», «Iar îţi e rău?». La sfârşitul lui 2009 căzusem deja foarte tare din punct de vedere psihic”.
Mâna destinului
Pentru că simţea o presiune foarte puternică la urechea stângă, Livia şi-a făcut RMN, să vadă ce are. Analizele nu au justificat simptomele. A mers din nou la mai multe cabinete. Medicii au descoperit şi probleme cardiologice, hipertensiune, dar şi afecţiuni de ordin neurologic. După raidul dat pentru a suta oară prin cabinetele medicale, s-a întors acasă cu reţete care implicau alte opt medicamente. „Destinul a făcut să nu găsesc toate pastilele pe care mi le recomandaseră doctorii. Câteva dintre ele nu erau compensate, astfel că n-am mai luat nimic. În clădirea în care lucrez eu are cabinet şi un psiholog, cu care mă cunosc de ani buni şi care m-a văzut că eram deja în ultima fază, eram convinsă că o să mor. Acesta m-a întrebat dacă am încercat bioe­nergia, iar eu, care eram dispusă să fac orice, am acceptat. Aşa am ajuns la parapsihologul Maria Ciobanu în ianuarie 2010”. Infernul Liviei Ştefănescu nu s-a încheiat însă decât după o lună şi trei săptămâni de terapie. Astăzi, economista care s-a luptat cu bolile vreme de 26 de ani se simte excelent şi mărturiseşte că de un an de zile nu mai ştie ce este durerea. Relaţia dintre Livia şi Maria Ciobanu s-a dezvoltat atât de mult, încât economista spune că nici nu e nevoie să vorbească prea mult sau să ţină legătura prin telefon, simţind tot timpul prezenţa şi sprijinul bioenergoterapeutului.