Articole din presa

Micuţa Lorena Dicu a învins autismul cu ajutorul parapsihologiei

Lorena Andreea Dicu este o fetiţă care va împlini peste puţin timp, vârsta de şase ani. Din nefericire însă, din pricina unei boli care depăşeşte cu mult resursele medicinei, micuţa se comportă precum un bebeluş de nouă luni de zile: nu vorbeşte, nu mănâncă singură, nu se poate concentra şi pare mai tot timpul departe de tot ceea ce o înconjoară. Lorena suferă de autism, o boală cumplită, care o împiedică să se dezvolte din punct de vedere intelectual şi emoţional. A găsit, însă, ajutor la bioenergoterapeutul Maria Ciobanu care prin puterea divină cu care este înzestrată, i-a redat micuţei, dar şi familiei acesteia, speranţa că lucrurile se pot apropia de normalitate.

Sarcină cu probleme

Destinul Lorenei Dicu a fost unul potrivnic încă de când micuţa creştea în pântecul mamei sale. Certurile extrem de dese cu soţul, scandalurile şi plânsul din fiecare seară, au afectat, inevitabil, şi sarcina. Micuţa a fost născută la Clinica Polizu din Capitală, însă şi aici au apărut ceva probleme: copilul era aşezat cu picioarele înainte şi abia după 20 de ore de travaliu şi chin, medicul care s-a ocupat de mama Lorenei a efectuat operaţia de cezariană. Bunicul fetei, cel care se află în permanenţă de nepoata sa, fiind pensionar, ne povesteşte cu lacrimi în ochi cât de nefastă a fost soarta fiicei sale, dar şi a micuţei căreia i-a dat viaţă. „Tatăl Lorenei este homosexual. A făcut-o şi a părăsit-o. Nici măcar pensie alimentară nu îi plăteşte… preferă să lucreze la negru. Când i-am făcut vaccinul la nouă luni, acel Timerosal pe bază de plumb şi mercur, de atunci a început totul. La doi ani şi jumătate am observat că nu mişca deloc, nu vorbea şi mergea foarte greu. Avea toate stereotipiile unui copil cu autism: lua numai două jucării la fel, era extrem de agresivă, mârâia, se uita pierdută la palme, se lovea singură când era prea multă aglomeraţie în jur şi scotea nişte ţipete înfiorătoare”, îşi aminteşte bunicul Constantin Neaţă.

A fost la un pas de moarte din pricina tratamentelor administrate

Fetiţa a fost diagnosticată în 2008, la Spitalul de Pediatrie din Piteşti, cu „elemente autiste”. Vestea i-a dărâmat pe mama şi bunicii copilului, însă nu s-au dat bătuţi nicio secundă. Au luptat din răsputeri, cu toate că medicina nu avea soluţii pentru astfel de cazuri. La Spitalul Marie Curie din Bucureşti, copilului i s-a dat verdictul final: autism. Avea la vremea aceea abia trei anişori. Deşi devastaţi de faptul că nepoţica lor nu le va spune niciodată pe nume, că nu îi va mângâia atunci când vor ajunge la bătrâneţe, că vor fi întotdeauna stigmatizaţi pentru că au o nepoată cu asemenea deficienţe, cei doi bunici au decis că vor merge până în pânzele albe pentru a o vedea pe Lorena zâmbind, măcar o dată. Aşa au şi făcut, numai că necazurile nu aveau să se oprească aici. La clinica din Bucureşti, micuţa a fost suspusă unor tratamente neurologice extrem de puternice, care practic au adus-o în pragul morţii. „Era să moară copilul, i-au dat la Bucureşti trei medicamente combinate, unul dintre ele fiind pentru copii de peste şase ani. Cum i le-au dat, copilul a înţepenit, iar medicamentaţia aceasta i-a afectat şi unul dintre rinichi”, povesteşte bunicul.

Şedinţele de bioeneregie au ameliorat starea Lorenei

Am cunoscut-o pe Lorena la cabinetul psihoterapeutului Maria Ciobanu. O fetiţă drăgălaşă, îngrijită, frumoasă, de statura unui copil de şase ani. Am întrbat-o cum o cheamă, însă nu am primit drept răspuns decât o privire fixă, înţelegând astfel că micuţa nu pricepea ce i se spune. Ne-a părăsit destul de repede, preferând compania celorlaţi copii din sală, sau îmbrăţişările pline de afecţiune ale oamenilor care veniseră la şedinţa de grup. Bunicul, Constantin Neaţă, ne-a povestit în detaliu tot parcursul fetiţei, încă dinainte de venirea ei pe lume. L-am întrebat cum se face că astăzi micuţa a devenit receptivă, atentă la cei din jur, ba chiar sociabilă. „Înainte de a veni la doamna Maria, nu mergea la toaletă, nu se înţelegea nimeni cu ea, nu suporta copiii, mârâia şi urla din senin. Am ajuns la cabinet acum doi ani de zile. Încă de la prima şedinţă, Maria ne-a interzis să îi mai dăm medicamente. Ne-a spus să fim încrezători în Dumnezeu, dar că va dura ceva timp, fiindcă este vorba despre o boală extraordinar de grea la copii. Chiar după prima şedinţă de bioenergie, Lorena a ieşit mai calmă. Schimbările sunt evidente: la ora actuală îmi aduce oliţa când vrea să-şi facă nevoile, când îi e sete aduce sticla cu apă, a devenit mai atentă, răspunde când o strigi. Încă nu vorbeşte, singura cu care comunică verbal fiind doamna Maria”.

Copilul merge zilnic la grădiniţă

Pentru că deja nu mai este la fel de agitată, ba chiar a devenit sociabilă cu oamenii din jur, înclusiv cu copiii, Lorena merge şi la grădiniţă. Doctorul Camelia Smeureanu de la Pediatrie, specializată în astfel de afecţiuni, a dat trimitere pentru fetiţă la Centrul Sera din Trivale, o grădiniţă specială, unde copiii cu autism lucrează cu logoped, psiholog şi psihoterapeut. Opt ore pe zi, micuţa face terapie, ia masa de prânz, iar după-amaiza doarme. „Am dus-o la grădiniţă acum doi ani de zile. Sunt nişte oameni cu suflet acolo, deosebiţi. Se ocupă foarte bine de ea. Şi nu costă nimic. Nici doaman Maria nu ne-a luat niciodată vreun ban şi venim de trei ori pe săptămână la dânsa. Acum mănâncă singură, deşi selectiv. Nici nu vrea să audă de fructe, în schimb preferă ciorbiţa cu carne. Mestecă singură, nu mai este nevoie să îi dăm pasat. Cel mai mult îi plac alunele şi dulciurile. Cu ajutorul doameni Maria, dacă înainte era izolată, acum a început să socializeze, şi-a redus comportamentele nedorite. Se comportă aproape natural”, spune domnul Neaţă. Mai mult, Lorena a progresat până într-acolo încât îşi face temele cu ajutorul mamei şi al bunicii, a început să şi citească, ba chiar să articuleze cuvintele „pa-pa”. Înţelege acum când bunicul îi spune că nu mai are voie să rupă cărţile, aşa cum obişnuia să facă atunci când boala se agravase, se joacă alături de copiii de vârsta sa, răspunde când este strigată şi nu mai are acel comportament agresiv, specific copiilor cu autism. De abia de acum încolo, la cei şase anişori ai săi, micuţa Lorena începe să crească, să se dezvolte emoţional şi intelectual.

Chestionar Fericire

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*