Diagnosticat cu distrofie a muşchilor încă de la vârsta de un an, s-a vindecat prin parapsihologie • În timpul primelor două şedinţe de bioenergie, micuţul a avut o serie de viziuni, în care Mântuitorul Iisus Hristos le explica oamenilor, imediat după un cutremur, că împreună vor reconstrui tot
În vreme ce mulţi copii de vârsta lui se jucau cu maşinuţe, trenuleţe şi pistoale, Valentin Ambrinos din comuna argeşeană Cicăneşti era, practic, imobilizat la pat. O boală necruţătoare pusese stăpânire pe muşchii micuţului, împiedicându-l astfel să se mişte, să alerge alături de ceilalţi băieţi şi chiar să meargă la şcoală. Părinţii erau convinşi că îl vor pierde, trecând zi de zi prin acelaşi coşmar teribil: băieţelul lor devenea din ce în ce mai neputincios, fiind diagnosticat cu o boală care depăşea cu mult resursele medicinei: distrofie musculară progresivă. Citind reportajele prezentate de noi în Obiectiv, primarul din Cicăneşti i-a îndrumat pe părinţii micuţului către parapsihologul Maria Ciobanu care a reuşit, în scurt timp, să îi amelioreze starea de sănătate şi să readucă zâmbetul pe chipul lui Valentin.
Ani de zile petrecuţi din spital în spital
Soţii Eugenia şi Valentin Ambrinos sunt abia trecuţi de vârsta de 30 de ani, însă au îndurat în ultimii nouă ani de zile clipe înfiorătoare. La numai un an şi două luni de la naştere, băieţelul lor a dat primele semne că ceva nu era în regulă: avea o mobilitate foarte slabă, reuşind cu foarte mare dificultate să se mişte. Mergea înclinat pe spate şi la cel mai mic efort se albea la faţă. Deşi o familie modestă din punct de vedere financiar, părinţii copilului au decis să facă absolut tot ce le stă în putere pentru a-l salva, astfel că, în 2003, au început să ia la rând spital după spital. Au mers mai întâi la Spitalul din Curtea de Argeş, unde analizele au arătat transaminaze foarte mari pe ficat. Pasul doi a fost Spitalul Bălcescu, unde medicii l-au diagnosticat cu o posibilă hepatită. Cu toate tratamentele prescrise, starea copilului se înrăutăţea, astfel că părinţii au plecat cu el la Bucureşti, la Spitalul Colentina. Nici medicii din capitală nu au reuşit să descopere ce se întâmplă cu Valentin, cu toate că i s-au făcut toate analizele posibile. Abia la unitatea medicală Victor Gomoiu din Bucureşti, soţii Ambrinos au primit un răspuns concret, dar în acelaşi timp, unul cutremurător: micuţul Valentin suferea de o boală rară şi foarte grea, urmând ca, o dată cu înaintarea în vârstă, toţi muşchii să i se atrofieze, să cadă la pat, iar în cele din urmă, să moară mult prea devreme.
Părinţii nu s-au lăsat nicio clipă învinşi
Celor doi părinţi li s-a recomandat pentru copil chimioterapie şi un tratament cu vitamine, absolut toţi medicii care l-au văzut pe Valentin fiind extrem de rezervaţi în privinţa şanselor de viaţă ale acestuia. Au urmat ani grei, iar mama a fost nevoită să îşi lase serviciul pentru a-i fi aproape copilului. Costurile cu spitalele au fost uriaşe, însă familia Ambrinos nu s-a lăsat nicio secundă învinsă. Au mers la noi la Pediatrie, unde au început şedinţele de recuperare prin gimnastică. Totodată, din an în an, mergeau câte două săptămâni la Budimex în capitală, tot pentru recuperare. Au încercat, deşi în zadar, chiar şi transplantul cu celule Stem. Niciun tratament n-a dat însă rezultat. Ce-i drept, starea de sănătate a copilului nici nu se înrăutăţea, însă nici nu se îndrepta.
La o simplă atingere, cădea din picioare
În 2008, micuţul Valentin a fost înscris la şcoală. Împlinise deja şapte ani şi îşi dădea seama că este diferit de ceilalţi copii. Au început accesele de panică, completate de o nervozitate excesivă, fiindcă îşi dorea să fie aidoma colegilor de la şcoală, să se joace, să alerge cu ei, dar nu putea. Deşi înzestrat cu calităţi intelectuale deosebite, primind în fiecare zi calificative foarte bune din partea învăţătoarei, Valentin a devenit, în scurt timp, un copil frustrat, care îşi lovea cu tărie picioarele ori de câte ori acestea nu îl mai ajutau. La şcoală, cădea din picioare, fiind de ajuns o simplă atingere prietenească din partea vreunui coleg, pentru ca micuţul să se prăbuşească la pământ. Boala s-a agravat, mama copilului fiind nevoită să îl retragă în cele din urmă de la şcoală. „În luna iulie a anului trecut, medicul Liliana Pădure de la Budimex ne-a dat verdictul final: boala băiatului nostru ajunsese în ultima fază. Sătea numai în pat, îl îndreptam noi ca să poată să stea în funduleţ. I-am cumpărat un emiţător dintr-acela pentru bebeluşi, pentru a-l auzi atunci când nu mă aflam lângă el. O dată pe săptămână, am început să îl duc la Centrul de Recuperare Marina din Curtea de Argeş, centru care a şi delegat un profesor care venea acasă şi îi preda lui Valentin tot ceea ce ar trebui să înveţe un copil de nouă anişori. Deja căzuse psihic, era foarte nervos şi plângând îmi spunea Nici nu am cuvinte să vă spun prin ce clipe cumplite am trecut”, ne povesteşte cu lacrimi în ochi mama lui Valentin.
Medicii de la Pediatrie, uimiţi de revenirea lui Valentin
„În urma reportajelor scrise de dumneavoastră în Obiectiv, primarul nostru ne-a îndrumat spre doamna Maria. Am sunat la redacţie, am aflat numărul dumneaei şi am venit la cabinet în luna noiembrie a anului trecut. Încă de la cea de-a doua şedinţă cu doamna Maria s-au văzut rezultatele, copilul începând să aibă deja un alt echilibru, a devenit mai vesel, mai vioi. Îi suntem foarte recunoscători, mai ales că nu ne-a luat niciun ban pentru tratamentul băiatului. Când am revenit la Pediatrie pentru gimnastica de recuperare, doamna doctor Izbăşescu de la Neurologie a rămas uimită de revenirea lui Valentin”, explică părinţii. Pe tot parcursul discuţiei pe care am avut-o cu soţii Ambrinos, micuţul a stat pe scaun, a dat agitat din picioare, şi şi-a strâns în mânuţe cele două icoane şi cruciuliţa pe care le purta la gât. N-am putut să nu remarcăm că avea o privire de copil inteligent, că înţelegea la perfecţie tot ce ne povesteau părinţii lui, ba chiar îi completa atunci când aceştia săreau peste vreun detaliu al bolii sale.
Copilul a avut viziuni în timpul şedinţelor de bioenergie
Am abordat, în cele din urmă, o discuţie şi cu micuţul care a fost încă de mic, protagonistul acestei drame. Ne-a spus că se numeşte Ambrinos Constantin Valentin, că are nouă ani şi şapte luni şi că îi place tare mult să vină la cabinetul doamnei Maria. „Am energie mai multă acum. Înainte, nu puteam să ridic mâna, că la două secunde îmi cădea”. L-am întrebat ce simte în timpul şedinţelor de bioeneregie cu Maria Ciobanu. „În timpul primei şedinţe, am văzut nişte case dărâmate şi nişte lumini de culoare mov. Şi atât. La cea de-a doua şedinţă, am văzut case care nu erau dărâmate, erau făcute. A venit un cutremur şi le-a dărâmat. Şi apoi a apărut o lumină galbenă şi mi-a apărut Iisus Hristos. Le-a zis la oameni că vor reconstrui totul împreună. L-am recunoscut că semăna cu cel din icoane, doar că era îmbrăcat în albastru. La sfârşit, mi-a zis că banii nu sunt cei mai importanţi, ci înţelegerea şi iubirea de oameni”, a răspuns dezinvolt micuţul Valentin. În prezent, starea de sănătate a băiatului este într-o continuă ameliorare, urmând ca, în cel mai scurt timp posibil, copilul să revină şi la şcoală.