Pe măsură ce anii trec, suntem martorii a tot mai multor crize din toate domeniile, social, politic, economic, la fel cum tot atâţia ani de zile am fost supuşi unei cenzuri ca să spunem aşa în ceea ce priveşte adevărul despre creştinism, tendinţele şli idealurile creştinismului. Acest lucru s-a realizat prin tot felul de metode, dar și prin manipulare, căci despre manipulare o să discutăm astăzi.

Un exempu de manipulare poate fi această ştire: Simona Halep – Andrea Petkovici este meciul care o poate duce pe româncă în finala Roland Garros. Ajunsă în premieră în semifinalele unui turneu de Grand Slam, Simona Halep speră la mai mult…” Cu toate că se bazează pe o întâmplare reală, această ştire poate fi un exemplu de manipulare, de distragere a atenţiei de la alte probleme mult mai serioase cum ar fi situaţia economică, politică s.a.m.d.

De regulă se manipulează cu ştiri nesemnificative, aceasta fiind totuşi o ştire importantă, dar o să-l las să facă lumină despre acest subiect pe Noam Chomsky (lingvistul american, publicist politic, filosof) cel care a întocmit lista a celor „10 metode de manipulare” cu ajutorul mijloacelor de informare în masă, iar apoi o să citiți despre opiniile lui George K. Simon despre cum își controlează manipulatorii victimile. Materialul a fost publicat în limba spaniolă de publicația Rebelion.

Cum Suntem Manipulați cu Ajutorul Mijloacelor de Informare în Masă

1. Distragerea atentiei

Metoda principală de manipulare a societății este distragerea atenției oamenilor de la problemele importante și soluțiile acestora luate de cercurile economice și politice aflate la conducere, prin umplerea permanentă a spațiului de informare cu mesaje lipsite de importanță sau cu foarte puțină. Această tactică se dovedește a fi foarte utilă atunci când nu vrei ca cetățenii să afle informații importante din domeniul științei, economiei, psihologiei, neurobiologiei si ciberneticii.

„Distragerea permanentă a atenției populației de la adevăratele probleme sociale, mutând-o la teme fără o reală importanță pentru a se asigura că oamenii sunt preocupați mereu cu ceva și nu o să aibă timp pentru a gândi; de pe câmp în cușcă, ca și celelalte animale.” (citat din cartea „Silent weapons for quiet wars„).

2. Să creezi probleme, iar mai apoi să propui soluții

Aceasta metodă se mai numește „problema- reacția- soluția”. Se crează o problemă, o anumită situație, miza căreia este să producă o anumită reacție în rândul populației în așa fel încât să ceară luarea unor măsuri necesare cercurilor aflate la conducere. De exemplu, să permiți violențe într-un oraș sau organizarea unor atentate sângeroase pentru ca populația să ceară adoptarea unor legi pentru luarea unor măsuri de protecție mai aspre și politici care restricționează libertatea cetățenilor. Ori: să provoci o criză economică ca să îi faci pe toți sa accepte încălcarea drepturilor sociale și reducerea serviciilor orășenești ca un rău necesar.

3. Metoda aplicării treptate

Pentru a obține adoptarea unei legi nepopulare este destul să o infiltrezi treptat, zi de zi, an de an. În acest mod au fost adoptate noi condiții social-economice (neoliberalism) în anii ’80 și ’90 ai secolului trecut.

Reducerea la minimum a funcțiilor statului, privatizarea, neîncrederea, instabilitatea, șomajul în masă, salariile care nu mai pot asigura o viață decentă. Dacă toate astea s-ar întâmpla în același timp, cel mai probabil ar duce la revoluție.

4. Amânarea executării

O alta metodă de a adopta o soluție nepopulară este sa prezinți o problemă măruntă ca pe ceva „dureros și necesar” și să obții la acel moment acceptul cetățenilor pentru a o rezolva în viitor. Este mult mai simplu să accepți niște sacrificii pentru viitor decât pentru prezent.

În primul rând, pentru că asta nu se va întâmpla imediat. În al doilea, din cauză că poporul e predispus sa aibă speranțe naive că „mâine totul se va schimba în bine” și că acele sacrificii care îi sunt cerute în prezent vor putea fi evitate. Asta le dă cetățenilor mai multă vreme pentru a se obișnui cu schimbările și să le accepte cu calm, când va veni timpul.

5. Să te comporți cu poporul la fel cum te-ai comporta cu niște copii mici

În majoritatea discursurilor propagandistice care erau destinate unui public larg se folosesc niște argumente, personaje, cuvinte și o intonație de parcă ar fi vorba de copii de vârsta școlara cu reținere în dezvoltare, ori persoane cu handicap mental.

Când cineva încearcă să inducă în eroare o persoană, acesta folosește formulări infantile în discurs. Cu cât mai intens încearcă, cu atât mai multe expresii folosește. De ce? Dacă cineva se adresează altcuiva ca și acum acela are 12 ani sau mai puțin, prin prisma influențării, în răspunsul și reacțiile acelei persoane, cu un grad înalt de probabilitate, va lipsi critica, ceea ce este caracteristic pentru copii până la vârsta de 12 ani.

6. Să pui accent pe emoții într-o măsură mai mare decât pe gândire

Acționarea asupra emoțiilor reprezintă o metodă clasică, orientată spre a bloca capacitatea oamenilor de a analiza rațional și ca rezultat capacitatea de a înțelege critic ceea ce se întâmplă. Pe de altă parte, folosirea factorului emoțional permite deschiderea ușii spre subconștient pentru a infiltra gânduri, dorințe, fobii, temeri, constrângeri ori modele stabile de comportament.

7. Ținerea oamenilor în necunoștință de cauză prin cultivarea mediocrității

Să ajungi la rezultatul în care oamenii devin inapți de a ințelege metodele si tacticile pe care le aplici ca să îi influențezi și să îi subordonezi voinței tale. Calitatea învățământului oferit claselor inferioare ale societății trebuie să fie cât mai mediocră și mai săracă, pentru ca limita dintre păturile inferioare și cele superioare să rămână la nivelul la care nu va putea fi trecut de primele.

8. Să-i faci pe ceilalți să se bucure de mediocritate

Să infiltrezi în rândul populației gândul că a fi prost, vulgar și needucat este la „modă”…

9. Să ii faci pe ceilalți să se simtă vinovați

Să îi faci pe oameni să creadă că numai ei sunt vinovați pentru situația în care se află din cauză că nu sunt destul de deștepți, nu au destule capacități ori nu au depus destul efort. Ca rezultat, în loc să lupte cu sistemul economic omul începe să se înjosească, învinovățindu-se pentru toate, ceea ce îi crează o stare apăsătoare ce duce în final la inacțiune. Iar fără acțiune, nu poate fi nici revoluție.

10. Să știi mai multe despre oameni decât știu ei despre sine

În ultimii 50 de ani succesele din domeniul științei au dus la crearea unei rupturi mari între ceea ce știu oamenii de rând și ceea ce nu știu, de acest lucru folosindu-se acum clasele aflate la conducere.

Datorita biologiei, neurobiologiei și parapsihologiei, sistemul are la dispoziție cunoștințe avansate despre ființa umană, atât în domeniul fiziologiei cât și în cel al psihicului. Sistemul a reușit să afle despre om mai mult decât el însuși știe. Asta înseamnă că, în majoritatea cazurilor, sistemul are mai multă putere și influențează oamenii într-o mai mare măsură decât ei singuri.

Cum își Controlează Manipulatorii Victimile.

George K. Simon a identificat următoarele tehnici manipulative:

  • Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate (în special psihopații) sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate.
  • Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.
  • Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
  • Raționalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin.
  • Minimizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune că comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva, de exemplu spunând că o insultă a fost doar o glumă.
  • Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”.
  • Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect.
  • Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigui.
  • Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
  • Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidarea. Un manipulator se adresează conștiinței victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că o duce prea ușor. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost, punând-o într-o poziție inferioară, provocându-i anxietate și îndoială de sine.
  • Rușinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprigă, un ton al vocii neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
  • Jucarea rolului de victimă („sărmanul/a de mine”): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca milă sau compasiune. Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
  • Învinovățirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
  • Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
  • Seducția: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, măgulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
  • Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un țap ispășitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
  • Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
  • Simularea confuziei: Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
  • Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.

Aștept impresii de la tine după vizionarea clipului video, și vreau să te întreb dacă ai fost manipulat(ă), sau să-mi spui ce metode sau tehnici de manipulare mai știi pentru a le adăuga la cele menționate în articol.

recomandCărți Recomandate

 

Demonii puterii în democratie – Oreste Teodorescu

Fals tratat de manipulare – Ana Blandiana

Pshihologia persuasiunii-Totul despre influențare  – Robert B. Cialdini

P.S. Cred că a venit timpul să învățăm din strategiile de manipulare ale lui Chomsky și să luăm atitudine față de starea națiunii, a lumii în general, numai de la noi poate pleca schimbarea, depinde de fiecare în parte în a lua atitudine și a nu mai fi  manipulat. Așadar…aștept un comentariu de la tine, o opinie despre acest articol!