Generaltati

Pirul este una din cele mai urate buruieni de catre toti agricultorii deoarece se inmulteste foarte repede si devine o adevarata pacoste pe orice teren de cultura. Aceasta planta face parte din familia Gramineae si este raspandita in Europa si Asia. Pirul ( agropyron repens ) are in pamant un rizom tarator, ramificat, galben la exterior si alb la interior, care poate ajunge la lungimea de 2 metri. Din loc in loc, rizomul prezinta noduri din care cresc radacinile adventive. Tulpina este de culoare verde intens, puternica, neteda, rotunda, cu noduri pronuntate si poate ajunge pana la 1 m inaltime. Frunzele de culoare verde sunt lineare, rulate adesea, canelate, cu lungime de pana la 20 cm si netede pe partea superioara si aspre pe cea inferioara. Florile sunt grupate intr-un spic, ca la toate plantele din familia Gramineae. Spicele sunt de dimensiuni reduse si produc cam 50 de seminte. Inflorirea are loc in lunile iunie, iulie si august.

Substantele continute de pir

Aceasta buruiana face ravagii in agricultura dar are proprietati importante in fitoterapie din cauza continutului mare de diferite substante chimice: uleiul volatil cu agropiren, mucilagii, triticina, manita, fructoza, saponina, inozita, glucovanilina, saruri de K, acid salicilic, bioxid de siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu, inulina, vitamina A, vitamina B .

De la pir se utilizeaza in scop terapeutic doar radacinile si rizomii. Recoltarea se face primavara si toamna, iar sunt dupa recoltare se spala repede ( atentie – principiile active sunt solubile in apa). Uscarea dureaza cateva zile si se face pe cale naturala la soare. In prima faza, dupa uscare se obtine pirul brut de culoare bruna.  Pirul brut se freaca cu o bucata de panza aspra pentru a indeparta resturile de radacini si teci de frunze si astfel se obtine pirul galben care o calitate superioara celui brun.

Metode de prepare a pirului

1. Maceratul

Pentru a obtine acest produs avem nevoie de doua linguri de planta maruntita, dar nu foarte fin, care se pun intr-o cana cu apa la temperatura camerei, vreme de o ora, dupa care se strecoara. Se consuma cate doua cani de astfel de solutie pe zi. Aceasta metoda este foarte usor de obtinut datorita faptului ca substantele active din pir sunt foarte solubile in apa.

2. Infuzia

Este o infuzie simpla obtinuta din 2 linguri de pir maruntit mai grosier care se oparesc cu un sfert de litru de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat timp de jumatate de ora si se strecoara. Lichidul obtinut se poate consuma neindulcit deoarece rizomii au gust dulceag. Doza este de 2 cani pe zi.

3. Vinul de pir

La prepararea acestui vin avem nevoie de 100 de grame de rizomi maruntit mai mare, peste care se toarna un litru de vin alb. Se tine asa timp de o luna in care se agita de 3 ori pe zi. Dupa strecurare, vinul se pune la pastrat in recipiente de 250-300 ml. Doza recomandata este de 30 ml de doua ori pe zi, inainte de masa.