Fiecare ființă sau lucru, înscrie nașterea ca destin, în această curgere secvențială a stelelor timpului, fiind influențată de proprietățile specifice stelei acelei perioade.

Previziunile se determină prin poziționarea Stelei native în diagrama perioadei tranzitive.

Relațiile între steaua personală, steaua perioadei tranzitive și palatul în care se situează steaua personală vor indica principalele influențe asupra persoanei într-o anumită perioadă de timp.

Când noapte de noapte contemplaţi cerul, puteţi observa schimbări în poziţia planetelor. Varietatea acestor schimbări este uriaşă, astfel ar fi cu neputinţă de a se repeta poziţia lor, unele faţă de altele, înainte de cel puţin 26.000 de ani.

Entităţile umane care se nasc în planul fizic sunt marcate de desenul planetar al boltei cereşti. Drept urmare putem afirma că nu există două fiinţe omeneşti identice.

Vibraţiile planetare care emană din aceste mari corpuri cereşti se fac simţite la milioane de km. Unghiul razelor solare produce anotimpurile verii şi ale iernii, iar influenţa
asupra apelor produce mareele.

Când ridicăm privirea spre acest caleidoscop planetar, vedem pe cer configuraţii diverse din care unele unt socotite ca folositoare.

Dacă ele sunt formate de planetele aşa-zise benefice, ca Venus, Jupiter şi Soare. Iar celelalte ca rele, dacă sunt formate din planetele aşa-zise malefice ca Saturn, Marte şi Uranus.

Când Jupiter şi Venus sunt în conjuncţie aproape de mijlocul cerului, este sigur că cei care se nasc sub această configuraţie se vor bucura de o fericire mult deasupra mediei. Astfel de persoane vor fi deci socotite ca extrem de norocoase.

Pe de altă parte, se întâmplă adesea ca Saturn şi Marte, aflate la Zenit, să indice sufletele născute pentru suferinţă.

Dar de ce va trebui unul să sufere, iar altul să se nască sub o stea fericită?

Este Nașterea sub o „Stea Fericită” cel mai Bun Moment de Acest Gen?

 

De ce astrele dau unora noroc şi aduc nenoroc altora? Dacă ne-am născut „norocoşi” sau „ghinionişti”, la ce foloseşte suferinţa noastră?

Dacă există o Lege a Naturii a cărei acţiune este în afara îndoielii, aceea este desigur Legea Cauzei şi Efectului.

Orice cauză trebuie să producă un efect adecvat şi nimic din ceea ce vedem nu poate exista fără o cauză preexistentă. Această Lege este universală şi se aplică tuturor.

Pornind de la această idee, întrebarea care se pune este aceasta:

Dacă naşterea noastră sub o stea bună sau rea este efectul unei cauze prime, care poate fi acea cauză?

Unde şi când a luat ea naştere? La aceasta nu poate fi decât un singur răspuns: în cursul unei vieţi anterioare am produs noi înşine cauzele al căror rezultat se manifestă acum sub o stea bună sau rea.

Astfel, prin inducţie, astrologia oferă credinţa într-o existenţă anterioară, ca şi într-o existenţă viitoare.

Temele noastre astrale unt o oglindă a vieţilor noastre trecute, iar faptele vieţii noastre actuale se vor oglindi în astrograma viitoarei vieţi.

Dacă ne năştem sub o stea norocoasă, înseamnă că am meritat norocul pe care aceasta ni-l prevesteşte.

Dacă ni se întâmplă să avem la Zenit pe Saturn şi Marte, aceasta arată că în trecut ne-au lipsit bunăvoinţa şi afecţiunea. Astrologia ne indică reperele prezentului şi soluţiile pentru a construi viitorul.

Toţi sunt supuşi unor legi nestrămutate. Ei nu au nici o posibilitate de alegere, nici un privilegiu şi trebuie să e supună spiritului-grup care îi călăuzeşte pe drumul evoluţiei.

Sub acest raport noi ne deosebim radical de regnurile inferioare, căci avem posibilitatea de a alege.

Nu este de ajuns să fii născut sub o stea bună pentru a fi fericit, căci horoscopul nu arată decât potenţialul subiectului.

Dacă este bine înzestrat, acesta va avea numeroase prilejuri să-şi facă o viaţă fericită. Dar numai în măsura în care se va strădui să fructifice şansele ce i se vor oferi.

Din punct de vedere spiritual, cei ce trăiesc în lux trebuie compătimiţi căci stelele lor bune, dându-le bunurile acestor lumi.  Îi fac să uite că va veni ziua când li se va cere socoteală.

Atunci ei vor fi siliţi să mărturisească că nu le-au folosit cum trebuie. În timp ce un altul, sub oboseala şi restriştea unei vieţi figurate în careurile şi opoziţiile horoscopului său, va reuşi să smulgă stelelor sale rele o izbândă sigură.

De ce să ne mai mirăm când solii regali – planetele – retrag unui intendent necredincios ceea ce avea, pentru a da altuia, schimbând soarta rea a acestuia din urmă în
proprietate pentru vieţile următoare.

Nevoia de schimbare este dată de configuraţiile planetare pe care noi le numim bune sau rele, deşi ele nu sunt nici una, nici alta.

 Naşterea omenească, se găseşte în centrul cosmogoniei. 

Oricât de bun ar fi un horoscop, prin tranzitele astrelor vor putea surveni configuraţii rele, şi oricât de rău ar fi, vor fi totdeauna noi şanse generate de aspectele bune formate de Soare, Venus au Jupiter cu planetele noastre radicale.

Astrologia Orară demonstrează că în momentul în care eşti îndemnat să pui o întrebare asupra unui subiect important, cerurile cuprind răspunsul, iar horoscopul alcătuit
pentru acel moment va indica soluţia problemei.

În momentul în care întrebarea este pusă astrologului, acesta poate stabili tema respectivă. Dacă cererea este făcută în scris, astrologul face horoscopul pentru ora exactă la care a primit scrisoarea.

Aceasta nu trebuie să ne surprindă, pentru că Marile Inteligenţe, care sunt Miniştrii Destinului, prevăd şi ţin seama de eventualităţile pe care intelectul omenesc nu le simte.

Atunci când Inteligenţa Infinită acordă o grijă specială structurii – de la muscă până la leu – trebuie să tragem concluzia că o asemenea atenţie există la toate chestiunile vieţii în amănuntele lor cele mai minuţioase.

Când nouă ni se pare că întârziem sau grăbim o naştere, noi nu facem decât să ajutăm natura să-şi urmeze cursul predestinat.

Se pune adesea întrebarea: „Care este cel mai bun moment pentru a te naşte?”

O părere bazată pe poziţia Soarelui în semn şi casă nu este decât ceva foarte vag.

Se poate spune totuşi, că, celelalte poziţii planetare fiind la fel de prielnice, este de preferat ă te naşti în perioada de creştere a Lunii, de la Luna nouă la Luna plină, decât în perioada de descreştere, de la Luna plină la Luna nouă.

Luna în creştere măreşte întotdeauna vitalitatea şi oferă şanse de afirmare.

E mai bine să te naşti în aprilie sau în august, când Soarele este în semnul de exaltare – Berbec, sau în cel de domiciliu – Leu, căci atunci intrăm în oceanul vieţii pe creasta unui val şi suntem susţinuţi în lupta pentru existenţă printr-o îmbelşugată rezervă de forţă şi energie.

Este bine, de asemenea, să te naşti în mai sau iulie când lumina vieţii este concentrată în semnul de exaltare al Lunii – Taur, sau în cel de reşedinţă – Rac, mai ales când aceasta este în creştere, căci aceste condiţii aduc belşug de vitalitate.

Cât despre ora din zi cea mai prielnică naşterii, e poate spune că cei născuţi înaintea amiezii (perioada când Soarele trece prin casa prietenilor şi prin casa prestigiului social), sunt cei mai norocoşi, căci sunt ajutaţi din toate părţile.

Cei care se nasc de la amiază până la miezul nopţii sunt mai puţin norocoşi, cu cât Soarele se apropie de Nadir.

Norocul se întoarce iarăşi în favoarea celor care se nasc spre zori, când Soarele urcă spre răsărit. Ei vor trebui să-şi croiască singuri un drum în viaţă, dar ocaziile li se vor prezenta din plin. –fragment din Lucrarea Astrologia Stiință Ezoterică de Al. Nicolici

Concluzie

Naşterea este cel mai minunat lucru de pe Pământ şi încununarea celui mai complex, misterios şi miraculos proces.

Însă povestea vieţii are şi ea un început care reprezintă punctul de plecare al viitorului NOSTRU pe drumul spre viaţa de „afară”.

Experienţele şi transformările noastre sunt fascinante, pline de mister şi emoţie.