De ce Este Important să Practicăm Mulțumirea în Tot ceea ce Întreprindem
Spiritualitate

De ce Este Important să Cultivăm Mulțumirea în Tot ceea ce Întreprindem

Mulțumirea nu este un element de decor al credinței noastre, nu este ceva optional, este fundamental credinței – fundamental și transformator, cu impact în viața de fiecare zi.

Nu se vorbeşte adesea despre importanţa de a ne simţi mulţumiţi, satisfăcuţi, şi foarte puţini oameni conştientizează nocivitatea acestui prost obicei de a fi nemulţumiţi de tot şi de toată lumea şi de a tulbura peste tot armonia.

Iar ceea ce este şi mai grav, este faptul că în epoca noastră există tendinţa de a considera mulţumirea ca un semn de naivitate, de prostie, iar nemulţumirea, dimpotrivă, ca pe unul de inteligenţă.

Desigur, dacă păreţi puţin nemulţumiţi numai ca să vă creşteţi prestigiul, pierderile nu sunt mari, dar dacă nemulţumirea se instalează cu adevărat în voi, este o catastrofă şi trebuie luate măsuri de prevedere.

De ce Este Important să Cultivăm Mulțumirea în Tot ceea ce Întreprindem

 

Cauzele unei nemulţumiri arzătoare trebuie analizate. Foarte des ele se întâlnesc într-o judecată greşită sau într-o educaţie defectuoasă.

Din punct de vedere intelectual, o nemulţumire prelungită, întreţinută în mod conştient sau inconştient, distruge ceva în om.

Când incetăm sa ne antrenăm in direcția multumirii este usor sa fim absorbiți de curentul și în vârtejul nemulțumirii atât de răspândit azi in lume.

Lipsa de mulțumire se vede prin agitația, amărăciunea, acreala, și multiplele frustrări.

Scopul celui rău în viața omului este să diminueze credința în Dumnezeu și să mărească încrederea în sistemul lumii pe care îl controlează.

Dumnezeu devine mic și lumea devine din ce în ce mai mare și potentă.

yy3gony48n0-ben-white

Asta se întâmplă subtil, pe nesimțite și începem prin a încurca lucrarea lui Dumnezeu cu lucrarea noastră, scopul pe care îl are El cu ceea ce vrem noi în viață.

Acela care se plânge de Domnul, de existenţă şi de întreaga omenire trebuie să ştie că această atitudine dăunătoare îi va da în interior multe sfaturi greşite.

Cum el nu-şi poate împiedica exprimarea şi manifestarea sentimentului său, nemulţumirea capătă un chip întunecat, o privire urâtă, o voce dură, gesturi bruşte ce îl fac antipatic celorlalţi.

Cum să rămânem lângă aceia care se plâng mereu şi otrăvesc atmosfera cu plângerile şi incriminările lor?

Nemulţumirea este un fum negru ce invadează sufletul, iar acela care o întreţine se va distruge.

Evident, buna dispoziţie, bucuria nu se pot instala definitiv de azi pe mâine.

Buna dispoziţie este adesea expresia unui temperament determinat, şi nimic  nu este mai dificil decât schimbarea temperamentului.

Şi totuşi, cu ajutorul gândului, al iubirii şi voinţei, se poate ajunge la modificarea stărilor interioare.

Dacă oamenii ar fi fost cinstiţi, lucizi, ei ar fi constatat că, în realitate, latura pozitivă în viaţă este totdeauna mai importantă în cantitate şi în calitate.

De exemplu dacă suntem în luna decembrie și se apropie Crăciunul dar nu a nins.

În momentul în care ninge abundent cu depuneri importante, după care urmează problemele cu care ne confruntăm tot timpul, devenim nemulțumiți de faptul că a nins, dar nu ne gândim că până atunci a fost o vreme bună și că, totuși sumtem în luna decembrie.

Tocmai aşa se acţionează în toate domeniile vieţii. A fi nemulţumit înseamnă a mărturisi că nu vrei să ai o viziune clară a realităţii.

Trebuie cel puţin să ai tăria de a vedea cele două laturi.

Acela care este mereu mulţumit, optimist, nu se află nici el în adevăr, dar a fi furios fiindcă cineva a spus ceva ce nu v-a convenit, înseamnă a crea în voi o stare de autodistrugere.

O femeie în vârstă aflată într-un azil spunea: “Îți mulțumesc Doamne pentru faptul că am dinți buni, unul sus și unul jos. Și îți mai mulțumesc că ei se întâlnesc. Îți mulțumesc.”

Încercaţi de acum încolo să puneţi în balanţă toate detaliile vieţii cotidiene care vă irită cu faptul că aveţi braţe, picioare cu care puteţi face lucruri minunate; mai aveţi şi ochi, urechi, un nas şi o gură ce vă permit să vedeţi, să ascultaţi, să simţiţi, să respiraţi, să gustaţi, să vorbiţi, să admiraţi…

Aveţi deopotrivă o meserie, o casă, prieteni…

Iar pentru o mică piedică, sunteţi gata să uitaţi toate aceste bogăţii inestimabile şi să tulburaţi viaţa întregii familii şi a societăţii? Este dovada că nu sunteţi inteligenţi.

Folosiţi această metodă de comparaţie: puneţi faţă în faţă micile neajunsuri ale existenţei şi toate bunurile cu care Dumnezeu v-a înzestrat din belşug şi trageţi concluziile.

Nu, noi procedăm exact pe dos-comparăm puţinul avut cu bogăţia vecinilor. De ce el are și eu nu…

Dacă doriţi să faceţi neapărat nişte comparaţii, de ce nu vedeţi toate avantajele ce le aveţi în raport cu atâtea persoane cu handicap sau bolnave?

Această ingratitudine şi nemulţumire constantă constituie o lipsă de inteligenţă din partea oamenilor.

În loc să vadă binecuvântările cu care Cerul îi copleşeşte, ei văd peste tot numai motive de a-şi pierde credinţa, iubirea şi recunoştinţa.

Îmi veţi replica că aveţi motive întemeiate să fiţi nefericiţi, fiindcă aveţi numai eşecuri, nu întrezăriţi nici un viitor în faţa voastră… în realitate, zilele nu seamănă între ele, iar dacă astăzi soarele s-a ascuns printre nori, mâine îl veţi vedea răsărind şi totul vă va surâde.

Unii spun- „Dar eu sunt deja bătrân, la ce să mă mai aştept?”

O altă problemă a noastră care ne frământă destul de mult, este teama de bătrânețe.

Considerând că odată cu trecerea vârstei capacitățile se vor diminua obligatoriu și nu numai că apar dureri peste tot, dar ochii slăbesc, dinții dispar, urechile sunt…leneșe, memoria și judecata lente (care privite dintr-un anumit unghi sunt normale).

Însă ceea ce pentru noi înseamnă un motiv de îngrijorare, pentru inițiați bătrânețea este cea mai bună perioadă a vieții.

De ce? Simplu: pentru că anii de căutări și de experiențe le-au adus nu numai sănătate, dar și luciditate, înțelepciune, pace, bucurie și posibilitatea de a răspunde afirmativ celor ce vin să învețe de la ei.

Există răspunsuri la tot ceea ce tristeţea şi descurajarea pot aduce.

Trebuie numai să acceptaţi să priviţi altfel lucrurile, să judecaţi altfel: în faţa fiecărui eveniment, a fiecărei situaţii, opriţi- vă un moment pentru a considera cele două aspecte: negativ dar şi cel pozitiv.

Nu trebuie desigur să vă amăgiţi spunând că totul este bun, dar trebuie deopotrivă să refuzaţi să vă opriţi numai asupra aspectelor întunecate ale vieţii.

Gândiţi: „ Dar noi ştim toate acestea!” Ei bine, puneţi- le în practică dacă este atât de simplu!

Nemulţumirea este acceptabilă numai dacă eşti nemulţumit de tine însuţi. Nu trebuie să fii mulţumit de sine, chiar dacă obţii mari rezultate spirituale. De ce?

Fiindcă rişti să devii orgolios, înfumurat, şi să-ţi întrerupi astfel evoluţia, propria împlinire.

Dacă sunteţi nemulţumiţi de voi înşivă, acest sentiment vă va stimula, vă va face să lucraţi, să vă amelioraţi.

Iar ca această nemulţumire să nu devină o obsesie distructivă, trebuie să restabiliţi echilibrul fiind mulţumiţi de ceilalţi.

Această atitudine interioară vă va împiedica să cădeţi într-o stare foarte negativă ce ar putea să vă conducă la o descurajare completă.

bebqppehem4-ben-white

Căutaţi frumosul şi binele la toate fiinţele, şi îndeosebi la acelea care au contribuit prin geniul, prin virtuţile lor, la evoluţia omenirii: veţi fi astfel mereu încântaţi, nu va exista nici un pericol să mai disperaţi.

Prezenta mulțumirii aduce alte binecuvântări dar lipsa ei devine letală pentru umanitate.

Un contrast evident în atitudinile noastre: o persoană mulțumită spune: „am mai mult decât merit”.

Cineva spunea – oamenii se plâng că Dumnezeu a pus spini intre trandafiri. Eu îi mulțumesc că a pus petale și miros frumos între spini.

O persoană nemulțumită spune: “eu merit mai mult!” O persoană mulțumitoare este smerită – una nemulțumită este mândră, egoistă.

O persoană umilă se distinge prin această caresteristică – nu crede că este mai importantă decât alții, recunoaște limitările sale.

Acela care îşi dă seama că nu poate să-şi manifeste calităţile pe care speră să le posede, nu trebuie să se descurajeze sau să se revolte.

Dacă se descurajează şi se înfurie împotriva sa, sau a celorlalţi, sau împotriva Domnului, este foarte rău pentru el.

Trebuie să devină mai umil, aceasta dovedeşte că judecata sa nu este corectă, că este supus încă naturii sale inferioare care a reuşit să se fofileze într-un moment când a găsit condiţiile propice.

Iar ceea ce se întâmplă este o harababură ce dovedeşte că el nu era pregătit să înfrunte încercările.

Ei bine, chiar în acel moment, el nu trebuie să se întristeze şi să se descurajeze, altfel se dovedeşte că este un pretenţios care îşi doreşte lucruri încă irealizabile, iar dacă nu redresează situaţia, el se va distruge.

Este permis să fii trist, dar numai la insuccesele sau necazurile altora, nu a propriilor dorinţe şi ambiţii nepotolite.

Aceia care cad pradă adesea unor asemenea stări trebuie să ştie că ei nu sunt foarte evoluaţi, deoarece tristeţea lor este legată de nişte cauze inferioare.

Concluzie

Putem spune că există un curent al vieţii şi unul al morţii, iar primul grad al morţii este nemulţumirea.

Fiindcă nu se iau măsuri de prevedere, nemulţumirea se transformă în necaz, iar necazul în durere.

Această durere care atinge la început numai planul psihic ajunge în final şi în planul fizic, într-o zi ea devine boală, iar boala antrenează moartea.

Între nemulţumire şi moarte, etapele sunt evident numeroase, dar încet-încet una o atrage inevitabil pe cealaltă.

Mulţumirea vă plasează în curentul vieţii. Acela care este mulţumit se simte plin de gratitudine către Cer şi trăieşte în linişte; această linişte îi dă forţa, forţa îi aduce împlinirea şi el începe să guste din Viaţa Veşnică.

Acela care aspiră la perfecţiune, care doreşte ca spiritele naturii să îl ajute în lucrarea sa, trebuie să fie recunoscător în faţa a tot ce posedă şi să aducă ceva pozitiv celorlalţi.

De acum înainte, să fiţi deci satisfăcuţi, şi în special de lucrurile pe care le-aţi dispreţuit sau neglijat, încercaţi zilnic să găsiţi cel puţin un lucru care vă încântă şi aşezaţi-l în inima voastră.

Dacă mulţumiţi zilnic Domnului, dacă sunteţi mulţumiţi de tot ceea ce El vă dă, veţi poseda secretul magic ce vă poate transforma viaţa, şi chiar şi spiritele luminoase ale naturii se vor apropia de voi ca să vă ajute.

Tu cum ești? Ești o persoană mulțumită sau nemulțumită? Comentează mai jos la rubrica comentarii despre nemulțumirile tale.

Tags

Bioenergoterapeut

In urma experiențelor paranormale trăite de-a lungul vieții am scris cinci cărti: Mesagerii Luminii, Alternanța, Dimensiunea IV, Bioenergia-Terapie blândă și Miriam. Abonează-te

Articole similare

1 thought on “De ce Este Important să Cultivăm Mulțumirea în Tot ceea ce Întreprindem”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*